Cum putem schimba viitorul copiilor, dacă alegem să ne uităm altfel la dezvoltarea lor.
În ultimele decenii, dezvoltarea copiilor noștri s-a schimbat. Fețele multora au devenit mai înguste, respirația mai dificilă, somnul mai agitat, iar comportamentele sunt mai variabile ca oricând. Și nu, nu este o întâmplare. Nu este genetică pură. Nu este „așa e el”. Nu este o fază.
Este rezultatul unui mediu care modelează biologia într-un ritm mai rapid decât putem percepe.
Astăzi știm cu certitudine că genetica stabilește potențialul, dar epigenetica — aerul, hrana, mișcarea, obiceiurile, poziția corpului, respirația — decide rezultatul final.
Și rezultatul nu este unul favorabil generațiilor actuale de copii.
Antropologii o spun clar: specia umană este, pentru prima dată în istorie, în proces de îngustare cranio-facială, micșorare a maxilarelor și compromitere progresivă a căilor aeriene. O consecință directă a stilului de viață modern: alimentație moale, respirație orală, alergii, sedentarism, lipsa masticației reale, somn de slabă calitate.
Nu mai putem sta pasivi și să așteptăm ca problemele să „se instaleze” doar pentru că nu a venit încă vârsta la care ne permitem să le tratăm.
Nu ne mai putem permite abordarea „așteptăm să se îndrepte singure”.
Nu se îndreaptă. Se adâncesc.
1. De ce prevenția în dezvoltarea oro-facială nu mai este opțională
Pentru prima dată, copiii prezintă:
- respirație orală încă din primii ani;
- palate mult mai înguste decât generațiile anterioare;
- maxilare subdezvoltate;
- sforăit la vârste la care acest lucru nu ar trebui să existe deloc;
- malocluzie în proporții epidemice;
- tulburări de masticație și deglutiție;
- agitație, neatenție, hiperactivitate sau, invers, letargie cronică;
- bruxism, enurezis, treziri repetate;
- postură dezechilibrată, cap înainte, umeri tensionați.
Aceste manifestări NU sunt rare.
Sunt deja normă, nu excepție.
Și toate au o rădăcină comună: funcțiile orale și respiratorii care se dezvoltă anormal încă din primii ani de viață.
Prevenția înseamnă să recunoaștem aceste semne devreme, înainte ca ele să devină probleme care necesită tratamente lungi și costisitoare.
2. De ce copiii din prezent nu se mai dezvoltă ca generațiile anterioare
Dezvoltarea umană este calibrată pe un anumit tip de mediu:
— aer curat,
— alimente ferme care solicită masticația,
— respirație nazală constantă,
— activitate fizică,
— somn nefragmentat,
— microbiom divers,
— expunere limitată la alergeni și inflamație.
Copiii de astăzi primesc opusul:
- alimente moi, ultraprocesate → maxilare care nu se dezvoltă complet;
- respirație orală → căi aeriene înguste, inflamație cronică;
- alergii → congestie nazală permanentă;
- ecrane → postură forward-head;
- somn întrerupt → dezvoltare cerebrală afectată;
- lipsă de mișcare → tonus muscular scăzut.
Epigenetica lucrează fără oprire, în bine sau în rău.
Iar mediul modern trage în jos dezvoltarea cranio-facială a copiilor.
3. Ce facem noi la IOMFT: prevenție reală, bazată pe funcție și dezvoltare
Scopul nostru este să intervenim devreme, înainte de apariția malocluziilor severe, înainte de sforăit cronic, înainte ca postura să se prăbușească, înainte ca obiceiurile să se fixeze.
Abordarea noastră este unică prin faptul că:
Un copil nu respiră prost doar noaptea.
Nu înghite greșit doar la școală.
Nu stă cu capul înainte doar „din obișnuință”.
Totul este interconectat.
Analizăm:
- palatul,
- poziția limbii,
- frenul,
- maxilarele,
- căile aeriene,
- postura cranio-cervicală.
Și vedem lucruri pe care părinții și mulți specialiști nu le pot vedea încă.
Prin terapie miofuncțională, respirație nazală, masticație corectă, igienă a somnului, exerciții zilnice simple și protocoale interdisciplinare, modificăm cursul creșterii.
d) Schimbăm viitorul – nu doar prezentul
Un copil care respiră pe nas, are limba sus și mestecă adecvat devine un adolescent și apoi un adult:
- cu față armonioasă,
- cu căi aeriene stabile,
- cu somn odihnitor,
- cu creier oxigenat,
- cu comportament echilibrat,
- cu risc scăzut de boli respiratorii, cardiace sau metabolice.
Prevenția înseamnă sănătate pe termen lung, nu doar tratament punctual.
4. De ce trebuie să privim altfel copiii
Pentru că adevărul direct este acesta:
Copiii noștri nu cresc într-un mediu care susține dezvoltarea naturală pentru care sunt programați biologic.
Și consecințele se văd în:
- epidemia de respirație orală,
- epidemia de malocluzie,
- tulburările de somn,
- afectările de atenție și comportament,
- posturile distorsionate,
- problemele cranio-faciale ireversibile.
Nu putem continua să aplicăm modele de acum 50 de ani la copiii de astăzi.
Ei au nevoie de o altă abordare:
preventivă, funcțională, interdisciplinară și timpurie.
Nu mai așteptăm să „fie suficient de mari ca să începem tratamentul”.
Începem acum — pentru că forma și funcția se modelează cel mai ușor în copilărie.
Concluzie: prevenția este intervenție timpurie, nu amânare
Dacă vrem să schimbăm viitorul copiilor, trebuie să schimbăm modul în care privim prezentul lor.
- Să observăm respirația.
- Să observăm postura.
- Să observăm somnul.
- Să observăm masticația.
- Să intervenim înainte ca disfuncțiile să se transforme în anomalii.
Aceasta este misiunea prevenției.
Aceasta este misiunea IOMFT.
Aceasta este direcția de care România are nevoie.
