De ce maxilarele copiilor noștri se micșorează?
În ultimele decenii, medici, stomatologi și antropologi au observat un fenomen îngrijorător: fețele și maxilarele copiilor devin tot mai mici, iar căile aeriene se îngustează. De aici numeroase boli cronice cauzate de o respirație deficitara si modificări faciale si posturale din ce in ce mai numeroase.
Acest fenomen de “micșorare a feței” nu este doar o problemă estetică – are implicații profunde pentru respirație, somn, sănătatea dentară și dezvoltarea generală. Înțelegerea cauzelor și a soluțiilor este esențială atât pentru părinți, cât și pentru specialiști.
FAȚA DEZVOLTATĂ > MAXILAR DEZVOLTAT > CĂI AERIENE LIBERE
Context istoric și antropologic
Fețele strămoșilor noștri:
Craniile vechi din societățile de vânători-culegători arată maxilare late, arcade dentare largi și dinți drepți. Aceste populații aveau rareori dinți înghesuiți sau probleme de căi aeriene.
Diete și obiceiuri tradiționale:
Copiii din societățile tradiționale erau alăptați mai mult timp, înțărcați cu alimente tari și fibrosase, și petreceau ani buni mestecând carne, rădăcini și legume dure. Acest mestecat constant antrena mușchii maxilarului și stimula creșterea osoasă.
Schimbarea modernă: Ce s-a întâmplat?
• Industrializare și alimente procesate:
Introducerea alimentelor moi (pâine albă, cereale, piureuri) a redus mult mestecatul la copii.
• Biberonul și suzeta:
Acestea schimbă modul în care bebelușii folosesc gura și limba, reducând exercițiul natural oferit de alăptare.
• Mestecat redus:
Mai puțin mestecat înseamnă stimulare mai mică pentru creșterea maxilarului, ducând la maxilare mai mici și spațiu insuficient pentru dinți și căi aeriene.
• Schimbare rapidă:
Aceste modificări au apărut în doar câteva generații – mult prea repede pentru a fi explicate genetic.
Pentru specialiști:
Luați o anamneză detaliată despre alimentație și obiceiuri orale. Întrebați despre durata alăptării, introducerea solidelor și folosirea biberonului/suzetei.
Știința mestecatului și a mușchilor
• Mestecatul ca exercițiu:
Mestecatul alimentelor tari stimulează mușchii și oasele maxilarului, menținând arcadele dentare largi.
• Postura limbii:
O postură corectă a limbii (sprijinită pe cerul gurii) ajută la modelarea palatului și la menținerea căilor aeriene deschise.
• Obiceiuri orale:
Sugerea degetului, folosirea prelungită a suzetei și respirația pe gură pot afecta negativ dezvoltarea feței și a maxilarului.
Sfat pentru părinți:
Încurajează copilul să mănânce alimente crude, tari și variate – mere, morcovi, carne – pentru a stimula mestecatul.
Consecințe: fețe înguste, dinți înghesuiți și probleme de căi aeriene
• Înghesuirea dinților și malocluzia:
Maxilarele mici nu lasă loc pentru toți dinții, ducând la dinți strâmbi și nevoie de ortodonție.
• Căi aeriene înguste:
Maxilarul mic și palatul înalt reduc spațiul pentru căile aeriene, crescând riscul de respirație pe gură, sforăit și tulburări de somn.
• Aspect facial:
Respirația pe gură cronică și obiceiurile orale proaste pot duce la față alungită , palida, lipsita de expresivitate , barbie retrasa, buze intredeschise, uscate, dinti si limba vizibile (“facies adenoid ”).
Fapt șocant:
“Într-o singură generație de la adoptarea dietei occidentale, populațiile au văzut o creștere dramatică a dinților strâmbi și a problemelor de căi aeriene – probleme practic inexistente la strămoși.”
Studiu de caz:
Matias, de 7 ani, crescut cu alimente moi și hrănit cu biberonul, prezintă dinți înghesuiți, palat înalt și respirație pe gură frecventă. După trecerea la o dietă cu mai multe alimente crude, exersarea respirației nazale și terapie miofuncțională, creșterea maxilarului s-a îmbunătățit, iar somnul și comportamentul s-au stabilizat.
Prevenție și intervenție
Pentru părinți:
- Alăptează exclusiv primele 6 luni și continuă alături de solide cel puțin un an.
- Introdu texturi variate și încurajează auto-hrănirea cu alimente care necesită mestecat.
- Limitează biberonul și suzeta cât mai devreme.
- Oferă legume crude, fructe întregi și carne pentru mestecat.
- Monitorizează obiceiurile orale: suptul degetului, rosul unghiilor, respirația pe gură.
Pentru specialiști:
- Screening precoce pentru dezvoltarea maxilarului, lățimea arcadei dentare și dimensiunea căilor aeriene la controalele de rutină.
- Abordare interdisciplinară: colaborare cu pediatru, dentist, ortodont, terapeut miofuncțional.
- Educați familiile despre importanța mestecatului, posturii limbii și respirației nazale.
- Intervenție timpurie: trimiteți la ortodont sau terapie miofuncțională la primele semne de îngustare sau înghesuire.
Concluzie
- Îngustarea feței și a căilor aeriene la copiii moderni este rezultatul direct al schimbărilor de stil de viață și alimentație – nu al geneticii.
- Prevenția începe devreme: alăptare, mestecat, obiceiuri orale sănătoase.
- Recunoașterea și intervenția timpurie pot preveni probleme dentare și respiratorii pe viață.
Acum că am înțeles de ce fețele și căile aeriene ale copiilor noștri se îngustează, este esențial să vedem cum aceste schimbări duc la probleme de respirație, tulburări de somn și afecțiuni cronice. În următorul capitol, vom explora dificultățile de respirație din timpul somnului, ce se întâmplă la nivelul căilor aeriene și cum putem recunoaște și corecta aceste probleme încă din copilărie.
Referințe
- Price, W.A. (1939). Nutrition and Physical Degeneration.
- Lieberman, D.E. (2011). The Evolution of the Human Head.
- Palmer, B. (2007). The influence of breastfeeding on the development of the oral cavity: A commentary.
- Harvold, E.P. (1981). Primate experiments on oral respiration.
