header site

Ce este bruxismul?

Poate ați observat la copilul dumneavoastră un sunet de scrâșnit în timpul nopții. Dinții se freacă unii de alții, iar uneori dimineața copilul se trezește obosit, cu dureri de cap sau de maxilar. Această manifestare se numește bruxism – încleștarea sau scrâșnitul dinților, de obicei în somn. Deși pare un obicei inofensiv sau trecător, bruxismul poate fi un semnal de alarmă, pentru că ne arată că în organism se întâmplă ceva mai profund.

Bruxismul afectează între 14% și 20% dintre copii, potrivit studiilor internaționale. Mulți părinți nu realizează că acest fenomen este atât de frecvent, deoarece uneori semnele sunt subtile sau apar doar în anumite perioade ale copilăriei.

Mituri și concepții greșite

Deși mulți cred că bruxismul este cauzat doar de stres, cercetările arată că doar 20-30% dintre cazuri au o componentă emoțională majoră, restul fiind legate de factori fizici sau medicali.

De ce apare bruxismul la copii?

Cauzele nu sunt întotdeauna simple, dar iată câteva dintre cele mai frecvente:

  • Contacte imperfecte între dinți – uneori, dinții de lapte sau cei permanenți nu se ating corect. Organismul „încearcă” să corecteze acest lucru prin scrâșnit.
  • Respirația și somnul – tulburările respiratorii în somn (cum ar fi sforăitul sau apneea) pot declanșa bruxismul. Copilul își mișcă mandibula ca un mecanism reflex, încercând să-și redeschidă căile aeriene.
  • Postura orală incorectă – atunci când dinții nu se ating ușor în timpul zilei, echilibrul dintre maxilar și mandibulă se pierde.
  • Stresul sau emoțiile puternice – nu sunt cauza principală, dar pot intensifica fenomenul. Paraziții intestinali – uneori descoperim această legătură la copiii care bruxează constant.
  • Refluxul gastric (GERD) – poate fi asociat, mai ales când copilul se plânge și de arsuri sau dureri abdominale.
  • Aproximativ 50% dintre copiii cu bruxism prezintă și tulburări de somn, cum ar fi sforăitul sau apneea obstructivă (OSA).
  • Studiile arată că până la 35% dintre copiii cu apnee în somn au și episoade de bruxism.
  • Refluxul gastro-esofagian (GERD) este prezent la circa 20-30% dintre pacientii  copii cu bruxism nocturn.

Cum își pot da seama părinții că există bruxism?

Semnele pot fi vizibile sau subtile:

  • sunete de scrâșnit în timpul nopții;
  • dinți tociți sau ciobiți;
  • dureri de cap dimineața ori dureri la nivelul maxilarului;
  • copilul se trezește obosit, neliniștit sau se foiește mult în somn;
  • tensiune la nivelul gâtului și umerilor.

Legătura dintre bruxism și somn

Bruxismul este considerat o parasomnie, adică un fenomen legat de somn. Apare adesea în momentele de „micro-trezire”, atunci când copilul trece dintr-un stadiu de somn profund într-unul mai ușor. Cercetările arată că apneea în somn este unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru bruxism. Practic, copilul scrâșnește din dinți ca o reacție reflexă, prin care corpul încearcă să deschidă din nou căile aeriene. În aceste condiții, bruxismul nu mai este doar o problemă a dinților – ci și un semnal de alarmă despre sănătatea somnului și a respirației.

Consecințele bruxismului

Dacă este ignorat, bruxismul poate duce la: uzură dentară și sensibilitate; dureri în articulația temporo-mandibulară (ATM); dureri de cap și tensiune musculară; tulburări de somn și oboseală cronică; întreținerea unui cerc vicios: somn prost → inflamație → și mai mult bruxism.

Ce pot face părinții?

  1. Mergeți cu copilul la un control stomatologic – pentru a verifica dacă există contacte imperfecte sau semne de uzură.
  2. Observați copilul în somn – scrâșnit, sforăit, agitație, treziri frecvente. Acestea pot fi indicii pentru o problemă respiratorie.
  3. Faceți o evaluare a respirației și somnului – uneori este nevoie de o polisomnografie sau de consult la un medic specializat în tulburări de somn.
  4. Discutați cu pediatrul despre paraziți intestinali – mai ales dacă fenomenul persistă.
  5. Nu permiteți șlefuirea excesivă a dinților – această practică poate micșora spațiul oral și îngusta căile aeriene.
  6. Terapia miofuncțională și corectarea posturii orale – ajută copilul să mențină un contact ușor și echilibrat al dinților, prevenind bruxismul.
  7. Colaborare interdisciplinară – ortodont, medic ORL, pediatru, specialist în somn, terapeut miofuncțional – fiecare poate contribui la rezolvarea cauzei reale.

Mesaj pentru părinți

Bruxismul nu este doar „un obicei trecător” sau „din cauza stresului”. Este un semnal pe care corpul copilului îl trimite in timpul somnului  care poate semnala probleme mai complexe de respirație.

Legături cu tulburările de somn, OSA, refluxul GERD și semne și simptome

Bruxismul nu apare in general  izolat. Adesea, el merge mână în mână cu alte probleme de sănătate, precum tulburările de somn (inclusiv apneea obstructivă – OSA) sau refluxul gastro-esofagian (GERD).

Copiii care bruxează pot avea și sforăit, treziri frecvente, somn agitat sau chiar episoade de apnee. Refluxul poate agrava uzura dinților și poate contribui la disconfortul nocturn.

Semne și simptome suplimentare:

  • Sforăit, respirație zgomotoasă sau pauze respiratorii în somn
  • Reflux gastroesafagian, dureri abdominale, greață
  • Dificultăți de concentrare, iritabilitate, oboseală cronică

Pentru părinți:

Observați cu atenție comportamentul copilului în somn și discutați orice schimbare cu medicul.

Pentru specialiști:

O evaluare completă ar trebui să includă screening pentru OSA și GERD, nu doar examinarea dentară.

Riscuri și consecințe ale bruxismului

  • Riscuri fizice: uzură dentară, dureri TMJ
  • Riscuri cognitive/emoționale: somn neodihnitor, dificultăți de atenție, anxietate, scăderea performanței școlare.

Sfat pentru părinți:

Intervenția timpurie poate preveni complicații pe termen lung.

Mituri și concepții greșite

  • „Bruxismul este datorita stresului .”
  • „Va trece de la sine.”
  • „O gutieră si am rezolvat tot.”

Sfat pentru părinți:

Informați-vă din surse medicale sigure și nu ezitați să cereți o a doua opinie.

Management și tratament

Opțiuni medicale:

  • Tratarea apneei/UARS, a refluxului sau a altor cauze sistemice

Intervenții dentare/ortodontice:

  • Corectarea malocluziei, evitarea șlefuirii excesive a dinților

Strategii de acasă:

  • Observarea somnului, menținerea unei rutine liniștite, terapie miofuncțională

Sfat pentru părinți:

Colaborați cu specialiștii și urmați recomandările personalizate.

Pentru specialiști:

Personalizați tratamentul și implicați echipa multidisciplinară.

Referințe

  1. American Academy of Pediatric Dentistry. (2022). Guideline on Management of Dental Patients with Sleep-Related Breathing Disorders.
  2. Lobbezoo, F., Ahlberg, J., Glaros, A. G., et al. (2013). Bruxism defined and graded: an international consensus. Journal of Oral Rehabilitation, 40(1), 2–4.
  3. Carra, M. C., Huynh, N., & Lavigne, G. (2012). Sleep bruxism: A comprehensive overview for the dental clinician interested in sleep medicine. Dental Clinics of North America, 56(2), 387–413.
  4. American Academy of Sleep Medicine. (2014). International Classification of Sleep Disorders, 3rd Edition (ICSD-3).
  5. Manfredini, D., Winocur, E., Guarda-Nardini, L., et al. (2013). Epidemiology of bruxism in adults: a systematic review of the literature. Journal of Orofacial Pain, 27(2), 99–110.
  6. Serra-Negra, J. M., Paiva, S. M., Flores-Mendoza, C. E., et al. (2012). Association among stress, personality traits, and sleep bruxism in children. Pediatric Dentistry, 34(2), e30–e34.
  7. Guilleminault, C., Huseni, S., & Lo, L. (2010). A frequent phenotype for paediatric sleep apnoea: short lingual frenulum. ERJ Open Research, 36(2), 452–456.
  8. Kato, T., Thie, N. M., Montplaisir, J. Y., & Lavigne, G. J. (2001). Bruxism and orofacial movements during sleep. Dental Clinics of North America, 45(4), 657–684.
  9. National Institutes of Health. Bruxism in Children. MedlinePlus.
  10. American Academy of Pediatrics. (2012). Clinical Practice Guideline: Diagnosis and Management of Childhood Obstructive Sleep Apnea Syndrome. Pediatrics, 130(3), e714–e755.
header site header site