Mecanismul respirației
Toată lumea știe ce înseamnă o respirație. Sau cel putin așa credem.
Respirația este cel mai fundamental act al vieții, dar calitatea și mecanica ei sunt adesea trecute cu vederea – mai ales la copii. Ne concentrăm pe nutriție, mișcare și somn, dar rareori ne întrebăm: “Respiră copilul meu corect?” O respirație sănătoasă, în special pe nas, este esențială pentru creștere, dezvoltarea creierului, imunitate și sănătate pe termen lung.
Conștientizarea importanței respirației poate ajuta familiile și specialiștii să prevină problemele înainte să apară.
Dar care este mecanismul unei respirații normale? Și ce este respirația? Se face pe nas? Pe gura? Contează atât de mult atâta vreme cât inhalăm oxigen? Cat oxigen respirăm? De cât avem nevoie? Ce este dioxidul de carbon? Ce se întamplă după ce oxigenul intră în plămâni? Oare aceste întrebări atât de banale nu sunt discutate suficient de mult. Stim ce combustibil și cât combustibil intră în mașinile noastre dar nu stim de cat „combustibil”, Oxigen in cazul nostru, avem nevoie pentru a funcționa la parametri perfect.
Mecanismul normal de respirație implică mai multe procese cheie:
- Respirația nazală: Așa cum este normal , aerul este, în mod obișnuit, inhalat pe nas, care are rolul de a îl umidifica, încălzi și curăța înainte de a intra în plămâni.
- Rata respirației: Ritmul normal de respirație este un model ușor de 8-10 respirații pe minut, mișcând în jur de 4-5 litri de aer pe minut în și în afară din plămâni.
- Respirația diafragmatică: Respirația își are originea în diafragmă, nu în piept. Nu ar trebui să existe mișcare a pieptului sau a umerilor în timpul respirației.
- Respirație lentă și silențioasă: Respirația normală se caracterizează printr-un proces calm și tăcut.
Principalele motive pentru care respirăm sunt:
- Livrarea oxigenului: Pentru a furniza oxigen tuturor celulelor corpului, pentru respirația celulară și producerea de energie.
- Eliminarea dioxidului de carbon- care aparent pare un gaz „rau” care trebuie eliminat insa in ce veti citi mai jos veti descoperi ca nu este asa.
Funcția principală a oxigenului este regenerarea celulelor
Funcția principală a dioxidului de carbon este să declanșeze mecanismul de respirație, previne spasmele musculare netede, facilitează eliberarea oxigenului din hemoglobină și ajută la menținerea echilibrului corect al pH-ului în sânge.
„Respiratia nu este o actiune inconstienta, un reflex banal. Este o forta, un medicament prin care poti capata puteri supranaturale.”
„Tehnicile de respiratie sunt tot la fel de numeroase ca si felurile de mancare „
„Modul in care respiram ne poate „hrani” creierul sau dimpotriva ne poate distruge neuronii- ne protejeaza sanatatea sau ne poate aduce moartea
Verificarea ritmului rspiratiei nu face parte din analizele sau intrebarile uzuale la un control medical.Nivelul oxigenului sau al dioxidului de carbon. Modul in care respiri si calitatea ei sunt un lucru atat de vital si totusi neimportant .
Procesul respirator s-a schimbat pe parcursul evolutiei umane si tiparul in care respiram s a inrautatit la inceputul erei industriale. 90% din oameni respira incorect cei ca tine, ca mine sau cunoscutii tai si aceasta situatie declanseaza sau agraveaza o serie de boli cronice.
Veriga lipsă a sănătății este respirația
Da, felul in care respiram ne permite sa controlam in mod costient sistemul nervos , raspunsul imun, si sa ne imbunatatim sanatatea .da, schimbarea tiparului respiratiei ne ajuta sa ne prelungim viata.cat mancam, cat facem sport, cat de puternice sunt genele noastre cat de slabi de tineri sau intelepti suntem, nimic din acestea nu conteaza decat daca respiram corect. Veriga lipsa a sanatatii este respiratia
Totulincepe de aici.potrivit standardelor in vigoare omul respira de cca 670 milioane de ori pe toata durata vietii. Poate tu cel care citesti ai respirat deja de 300 milioane de ori .sau poate ai ajuns deja la 669 milioane.Poate iti mai doresti sa adaugi cateva milioane de respiratii.
Experiment:
Ești la volan, oprești la semafor, motorul stă la relanti, doar bâzâie ușor până la următoarea accelerație. Contorul de turații arată cam 750 – 900 rpm, totul e în regulă. Ce ai face dacă, deodată, relantiul ar crește la 2500 rpm? Te-ai grăbi la service, nu-i așa? Altfel ce s-ar întâmpla? Ai suprasolicita motorul, i-ai scurta viața, ai consuma mai mult combustibil, ai emite prea mult gaz de eșapament și i-ai enerva și pe ceilalți șoferi din jur.
Supraventilarea este exact la fel. Când ești în repaus, respirația ar trebui să fie „la relanti”, cât aștepți să treci la acțiune. Amintește-ți că nu există „respirație normală” propriu-zis. De asemenea, ai putea fi surprins să afli că, contrar opiniei populare, respirația pe gură nu e nici bună, nici rea în sine. Respirația pe nas nu e nici bună, nici rea. Respirația lentă sau rapidă nu e nici bună, nici rea. Respirația ar trebui mereu să fie adaptată efortului și nevoilor fiziologice. Efort minim, respirație minimă. Efort mare, respirație mai intensă. Așadar, deși nu există „respirație normală”, există totuși un model de respirație funcțională în repaus, determinat statistic, prin măsurarea a sute de mii de oameni „la relanti”.
Caracteristicile Respirației Funcționale în Repaus:
- Inspir și expir pe nas
- Condusă de diafragmă, nu de piept sau gură
- 8 până la 10 respirații pe minut
- 5 până la 6 litri de aer pe minut
- Silențioasă – dacă auzi pe cineva respirând în stare de repaus, acel cineva respiră prea mult
- Inspir și expir pe nasCondusă de diafragmă, nu de piept sau gură
Menține o presiune de CO₂ în alveole de 38 mm – 42 mm Hg (echivalent cu ~6,5%). Se exprimă în aceleași unități precum vechile tensiometre.
Dacă am traduce asta într-un contor de turații, ar fi aproximativ 900 – 1000 rpm. Majoritatea oamenilor pe care îi văd zilnic „stau la relanti” între 2000 și 3000 rpm. Ei respiră pentru 2 sau 3 persoane.
Îți poți imagina cum ar fi să mănânci și să bei pentru 2 sau 3 persoane? Ai fi beat, foarte gras și bolnav. La fel se întâmplă când respiri pentru 2 sau 3 persoane; problema este că a devenit atât de comun, încât pare „normal”.
Ghidurile medicale standard din spitale spun că „respirația normală” este între 12 și 20 respirații pe minut. NU! Asta nu e normal. Oamenii care merg la doctor și la spital sunt oameni bolnavi, și asta e ceea ce se măsoară, după care ni se spune că e „normal”. La fel se întâmplă cu multe alte „intervale de referință” în patologie. Intervalele de referință provin de la persoane bolnave. Oamenii sănătoși nu prea fac analize.
Care sunt simptomele și consecințele respirației în exces constante? Permite-mi să îți dau câteva statistici actuale de la OMS, despre cauzele de deces în cele 38 de țări din OECD. Iată un citat direct de pe site-ul lor:
„În țările OECD, principalele cauze de deces sunt bolile cronice netransmisibile, în special bolile cardiovasculare precum atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale, urmate de cancer și afecțiuni respiratorii cronice.”
Ei bine, dacă nu le „luăm” de undeva, de unde vin? Răspunsul e simplu. Ni le creăm inconștient, ca urmare a compensațiilor pe care le facem, cu fiecare respirație, pentru a supraviețui.
Consecințele nivelurilor scăzute de dioxid de carbon:
- modele de respirație anormale și dezordonate.
- Spasmele musculare netede, care pot duce la diverse tulburări cum ar fi hipertensiunea arterială, astmul, BPOC ( bronsita obstructiva cronica ), anxietatea, atacurile de panică, etc.
Cauzele nivelelor scăzute de dioxid de carbon: RESPIRAȚIA NOASTRĂ
Respirația ar trebui să fie ușoară, lenta, fără mișcări vizibile ale pieptului sau ale umerilor, naturală și silențioasă, nu trebuie să o audă persoană de lângă noi.
Respirația excesivă sau hiper-ventilația, în care individul respiră mai mult aer decât are nevoie corpul. Respirația excesivă cronică cauzeaza prejudicii pe termen lung.
Respirația pe gură persistentă în condițiile în care copilul nu are de ce să respire pe gură pentru că nu are alergii sau este răcit sau nu are alte boli din sfera ORL este un obicei vicios grav care în general se formează în copilărie. Acest obicei poate cauza o serie de probleme în viitor afectand intreaga sanatate generala
Când copilul respiră pe gură, volume mari de aer plin de particule, viruși, bacterii, un aer netratat merg direct în plamanii lui. În plus, o serie repetată de probleme ORL care parcă nu se mai termină sunt asociate respiratorilor orali: otite repetate, gâtul roșu, puroi în gât, amigdale inflamate, vegetații polipi.
Nivele scăzute de dioxid de carbon, rezultate din respirația pe gură, pot determina creierul să dea instrucțiuni pentru oprirea respirației temporare în timpul somnului pentru a permite nivelurilor de dioxid de carbon să crească. Acesta este unul dintre principalii factori cauzatori ai apneei de somn.
Concluzia este că menținerea unui model de respirație echilibrat și eficient este crucială pentru furnizarea oxigenului celulelor, eliminarea dioxidului de carbon și asigurarea stării de bine fiziologică generală. Respirația excesivă cronică poate duce la diverse probleme de sănătate și ar trebui abordată în vederea beneficiilor pe termen lung pentru sănătate.
Respirația la copii – Fundamentul uitat al sănătății
Sfat pentru părinți:
Observă respirația copilului ziua și noaptea. Respirația liniștită, pe nas, este semn de sănătate. Dacă observi respirație pe gură, zgomotoasă sau cu efort, notează acest lucru.
Pentru specialiști:
Includeți evaluarea tiparului respirator (nazal vs. oral) la fiecare control. Educați familiile despre importanța respirației nazale pentru dezvoltarea craniofacială.
Sfat pentru părinți:
Încurajează copilul să “miroasă florile” (inspiră pe nas) și “să sufle în lumânări” (expiră ușor pe gură) pentru a exersa respirația corectă. Laudă-l.
Pentru specialiști:
Evaluați semnele de respirație orală cronică, respirație zgomotoasă sau tipare paradoxale. Intervenția timpurie previne complicațiile pe termen lung.
Ce se întâmplă când respirația nu este sănătoasă?
- Respirația pe gură: Ocolește filtrarea și umidificarea aerului, duce la gură uscată, risc crescut de infecții, față alungită, dinți înghesuiți, probleme de vorbire.
- Respirație rapidă sau superficială: Poate semnala anxietate, astm sau alte probleme. Scade oxigenarea creierului și a corpului.
- Respirație zgomotoasă sau cu efort: Poate indica obstrucție, amigdale/adenoizi măriți sau boli respiratorii.
Sfat pentru părinți:
Dacă copilul are răceli frecvente, alergii sau pare să aibă dificultăți de respirație pe nas, cere sfatul medicului.
Pentru specialiști:
Evaluați obstrucția nazală, “adenoid facies”, malocluzia dentară. Colaborați cu ORL, stomatolog și alergolog.
Sfat pentru părinți:
Privește profilul și zâmbetul copilului. Dacă observi față alungită, maxilare înguste sau dinți înghesuiți, discută cu medicul sau ortodontul despre respirație
Exerciții practice pentru acasă
1. Conștientizarea respirației pe nas:
De mai multe ori pe zi, amintește-i copilului să țină buzele lipite și să respire pe nas. Faceți o competiție: “Cine ține buzele închise cel mai mult?”
2. “Miroase florile, suflă în lumânări”:
Inspiră lent pe nas (“miroase florile”), expiră ușor pe gură (“suflă în lumânări”). Repetă de 5–10 ori, mai ales înainte de culcare sau când copilul e agitat.
3. Respirație cu balonul:
Inspiră adânc pe nas, apoi expiră lent ca și cum ai umfla un balon. Ajută la respirația diafragmatică și întărește mușchii respiratori.
4. Spălături nazale (cu acordul medicului):
Pentru copiii cu alergii sau congestie, spray-urile nazale pot ajuta la menținerea nasului liber.
5. Rutină de respirație la culcare:
Înainte de somn, faceți împreună câteva minute de respirație lentă pe nas, ca ritual de liniștire.
6. Activitate fizică:
Încurajează joaca afară și mișcarea, care susțin tipare sănătoase de respirație. Atenție la respirația pe nas.
Sfat pentru părinți:
Faceți exercițiile de respirație distractive și parte din rutina zilnică. Laudă copilul pentru “respirația pe nas” și fii tu un model!
Fapte șocante despre respirație
- “Un copil care respiră pe gură poate dezvolta față alungită, dinți înghesuiți și chiar probleme de vorbire – doar din felul în care respiră.”
- “Respirația pe gură ocolește filtrul natural al corpului, crescând riscul de infecții, alergii și chiar carii.”
- “Chiar și scăderi ușoare, cronice, de oxigen pot afecta IQ-ul, atenția și reglarea emoțională a copilului.”
- “Mulți părinți și medici ignoră respirația pe gură, dar aceasta poate avea efecte pe viață asupra sănătății, aspectului și învățării.”
- “Respirația nazală produce oxid nitric, o moleculă care ajută la absorbția oxigenului și la combaterea microbilor – respirația pe gură nu face asta.”
Sfat pentru părinți:
Dacă observi respirație zgomotoasă, rapidă sau pe gură fără motive evidente, discută cu medicul.
Consecințele respirației incorecte
- Modele de respirație anormale, dezordonate
- Spasme musculare, hipertensiune, astm, anxietate, atacuri de panică
- Infecții ORL repetate, amigdalite, vegetații, otite
- Apnee de somn (prin scăderea dioxidului de carbon)
- Scăderea calității vieții, risc crescut de boli cronice pe termen scurt si lung
Sfat pentru părinți:
Menținerea unui model de respirație echilibrat și eficient este crucială pentru sănătatea copilului pe termen lung
Concluzii și recomandări
- Respirația este fundația sănătății copilului.
- Respirația nazală este optimă – respirația pe gură trebuie evaluată și corectată.
- Părinții și specialiștii trebuie să colaboreze pentru a asigura tipare sănătoase de respirație încă din copilărie.
- Exercițiile simple și conștientizarea zilnică pot face o diferență majoră – nu aștepta să apară problemele!
Pentru a fi condus catre un serviciu de terapie respiratie apasa aici:
Referințe
- Nestor, J. (2020). Breath: The New Science of a Lost Art. Riverhead Books.
- Price, R. (2014). The Breathing Cure: Develop New Habits for a Healthier, Happier and Longer Life. Breathe Well Publications.
- Price, R. (2012). The Way We Breathe Is Killing Us. Breathe Well Publications.
- Guilleminault, C. (Ed.). (2004). Sleep and Breathing in Children: Developmental Changes in Breathing during Sleep. Marcel Dekker.
- Jefferson, Y. (2010). Mouth breathing: adverse effects on facial growth, health, academics, and behavior. General Dentistry, 58(1), 18–25.
- American Academy of Pediatrics. (2012). Clinical Practice Guideline: Diagnosis and Management of Childhood Obstructive Sleep Apnea Syndrome. Pediatrics, 130(3), e714–e755.
- Guilleminault, C., & Sullivan, S. S. (2014). Nasal breathing and sleep-disordered breathing. Sleep Medicine Reviews, 18(6), 427–430.
- McKeown, P. (2015). The Oxygen Advantage: Simple, Scientifically Proven Breathing Techniques to Help You. HarperCollins.
